Fii TU etalonul tau!

Umblam o viata intreaga sa obtinem recunoasterea cuiva. Intai a parintilor, apoi a prietenilor si ulterior a partenerului de viata, finalizand cu cea a copiilor. Si pentru ce? Pentru ce atat de multa bataie de cap, pentru ce atat zbucium si neliniste? Sa dovedim altora ca noi suntem in stare?!? Constuim pe veriticala doar pentru a demonstra altora ca noi putem. Eternele aparente! Cati dintre noi suntem fericiti cu adevarat? Si ce altceva este fericirea, decat sa faci ce vrei? Oare cati facem ce vrem fara sa cautam sa obtinem recunoasterea cuiva?

***

Ne stabilim un etalon. De cele mai multe ori gresit. Si-i masuram pe toti si pe toate cu acelasi unitate (gresita!) de masura. Fii TU etalonul tau! Ofera ceea ce vrei sa primesti, si nu cere mai mult decat poti oferi! Asta ar trebui sa fie regula de aur…

Am invatat de la „The Gambler” a lui Dostoievski, pentru ca asa l-am citit prima data, in engleza ( fara sa ma laud ) ca trebuie sa vezi toate variantele ca sa castigi, sau sa nu fii surprins.

Cineva, drag mie, mi-a zis ca adresa intrebarea asta: „es que ce ça la vie que on aime ?”. Ma pune acum mai mult pe ganduri decat atunci. Traiesc, din pacate, si din prisma celor care ma incojoara. Indiferent cat de mult vreau sa ma feresc sa nu ma influenteze, intelectual discutand, nu o pot face. Si nu e în regula, daca ar fi sa raspund sincer…

Dar daca vine cineva care iti prezinta unica varianta pe care nu ai ( vrut sa o vezi ) vazut-o? Bloody hell! Si daca are dreptate?

Oamenii care te înconjoară contează foarte mult, pentru ca în final, vei ajunge o media a lor. E tare important sa știm sa ii alegem pe cei care ne stau alături, pentru ca ne pot face sa ne dorim mai mult, sa fim mai mult, sau ne pot lăsa în mediocritate. E tare simplu sa fii asa, nu presupune niciun efort.

Asa ca: omule, respecta-te, fii mai mult, dar fii pentru tine și traieste-ti viata asa cum crezi TU de cuviință.

S-AUZIM DE BINE!

…clasic!