Cred că pot trai, dar nu vreau să îmi imaginez ce ar însemna o viață fără muzică. Din varii și nenumărate motive . Ce as face daca sunt vesela?!? Ce as face daca as fi tristă?!? Ce as face daca nu as fi eu?
As răspunde logic: ascult November rain! Și totul ar fi la locul lui. Avem muzica sau piese de suflet și filme de suflet. Care echilibrează și ne aduc pacea interioara de care avem nevoie. Da’ daca nu ar fi muzică? Daca ar fi o liniște profundă? Mie mi-ar fi teama. Eu nu vad viața mea așa.
Sunt oameni, pentru că i-am întâlnit, care nu asculta muzica la ei acasă. Nici nu știu cum mi se par, pentru că nu am știut că există până de curând. Da’ i-am aflat…
Viața e muzica! Și suntem definiți de ceea ce ascultam, fara discuție! Formam prietenii din cauza muzicii, sau mai bine spus, datorita muzicii. Prietenii ce durează o viață! Nu poți pune limita muzicii sau prieteniei! Cumva, muzica te leaga pe vecie. Știi sentimentul acela in care auzi ceva si te gândești la un om? E legătură permanentă dintre om și muzica, o contopire perfecta, pentru că nu poți vedea muzica fara om și vice versa.
Mai, oameni buni, viața e așa de scurta și e păcat sa sune prost!
S-AUZIM DE BINE!
Gânduri în oglinda aburită - 