Somewhere between heaven and hell

Fix cam așa mă simt acum. Trec printr-o perioadă ceva mai ”răsucită” a vieții mele. Damn, iar am început să scriu la ore formate dintr-o singură cifră, și aia mică. Mai am un pas și ajung iară bufniță ( și acu nu mai e problema cu schimbarea de fus orar ca înainte ). Pentru că există oameni și bufnițe. N-am zis-o eu! Oamenii obișnuiesc să doarmă noaptea, pe când bufnițele…ei, bine, nu prea.

Revenind! Până acum ceva timp nu prea știam ce vreau, și probabil dacă aș fi obținut acel ceva nu aș fi știu ce să fac cu el, dar între timp m-am mai lămurit. Și cum lămureala asta a mea trebuie să fi costat ceva țin să vă anunț că am una bucată cățel exagerat de periat. E mai organizat decât de obicei. Cred că e mai organizat ca mine. Și eu sunt cea cu planificarea exactă, și pe hârtie, dacă se poate. Hehe! Dar îl iubesc oricum. Pe Belic, normal și firesc chiar. Acu dacă mi-s lămurită ce vreau, mai trebuie să mă ”îmbrac” corespunzător pentru a obiține. HA! Și mai zic unii că nu haina îl face pe om…

De ce undeva între iad și rai?!? Pur și simplu pentru că am învățat că în viață poți avea absolut tot ce îți dorești. Problema e că nu le poți avea pe toate odată. Asta se traduce prin faptul că pentru a obține ceea ce îți dorești, trebuie să renunți la anumite chestii. E o vorbă: ” succesul are prețul lui”. Trebuie să fii disponibil să și plătești…

 

BONUS pentru mine: mi-a fost publicat un articol aici. Multumesc oficial! L-am scris cu drag și sper să mai reușesc să mai scriu câte ceva.

 

Să fie așa cum vreau eu să fie și

S-AUZIM DE BINE!