Despre relatii

Imi place cand primesc un refuz. Adica nu in sensul ca imi place situatia in sine, dar de fiecare data am fost impulsionata sa merg mai departe. Pe pricipiul: „da’ crezi ca eu nu pot? sau cum?!?”. Nu sufar de nicio boala incurabila sa nu pot. Nu ca asta ar fi o scuza buna…

 

***

 

Discutam cu cineva (inca nu e momentul potrivit sa ajunga subiect de blog, dar probabil, inevitabil va ajunge) despre relatii. Da, stiu, nu ar trebui tocmai eu sa ma apuc de dat sfaturi, da’ ce, ma pot atine? Bloody hell, of course, not!

O masa cu trei picioare are cea mai mare stabilitate. Asa trebuie sa fie si o relatie. Trebuie sa existe un eu, un tu si un noi. Eu sunt important/a si tu esti important/a  si doar asa putem construi un noi. ( N-am nascocit-o eu, s-o gandit altul la asta inaintea mea). Fuck , probabil de aici mi se trage mie chestia cu stima de sine.  Cumva, in sinea mea,  stiam chestia asta, doar ca nu puteam sa o exprim. Cum au toate o explicatie….

 

***

 

Ideea e ca trebuie sa multumesc cuiva pentru inspiratie. Am facut-o! Multumirea.

 

Clasic,

S-AUZIM DE BINE!