Zici ca e furat, nu ca vreau sa îl înscriu la grădiniță…..

….sau cum am ajuns sa ne batem pe locurile de la grădiniță.

Deci…. long story short: vreau sa înscriu una bucată copil la grădiniță. Am mai multe șanse să fur un copil de pe strada și să demonstrez că e al meu.

Si povestea în sine:

Fiecare școală are regulile ei. Nu contează că is din același oraș. Bloody hell, sa facem viata amara părinților! Si cat mai complicată! La ce draci de amiază le trebuie sa isi duca progeniturile la grădinița de stat?!? La particular cu ei! Or fi având bani??? Nu vrem să știm!

Buuun. Si ma înarmez cu răbdare și cu toate actele necesare ( parerea mea!) si merg la scoala sa îl înscriu pe pitic. Cucu! Nu stăm în locul potrivit. Asa scrie pe buletinul meu. Trebuie la alta scoala! Cacat!

Merg la alta scoala, în altă zi. Nu is bune actele. Ca trebuie altele. Ca nu ati vazut la intrare?!? Ca adeverință de salariat se poate lua de oriunde. De parca extrasul ala de revisal nu se poate scrie de acasa?!? Da’ ne trebuie de ala….

Si sotul unde lucrează?

Nu ne intereseaza ca divorțam. E data sentința, dar nu e definitivă.

Atunci nu sunteti divorțata și avem nevoie și de adeverință de salariat de la el.

E pensionar. Din MAI. În custodia unui penitenciar. De unde nu am primit in scris nimic oficial. Deci, deși nu e prezent efectiv, din acte reiese că poate sta acasa cu al lui copil și nu e nevoie de grădiniță.

Mai are rost?!?

FUCK THE SYSTEM !!!