Cred ca e de ajuns

Am prostul obicei de a analiza. Mai mult pe mine decât pe ceilalți. Si am ajuns la concluzia ca eu, în totalitatea mea, sunt definiția clasică a nebuniei: fac aproximativ aceleași lucruri dar astept rezultate diferite. Stiu ca trebuie sa lăsăm trecutul în trecut, pentru că acolo ii este locul, dar mie imi plăcea viata mea. O spun cu o umbră de regret și invidie. Pe mine cea din trecut. Da, sunt mulțumită cu ceea ce am, dar parca lipsește ceva…. Suntem îngrăditi și limitați, pentru că asta e situatia actuala. Si nu sunt doar eu asa.

La final, asta ni se va parea normalitatea. Limitarea! Si nici macar nu ne vom prinde, decât foarte tarziu ca suntem defecti, în prag de depresie.

Siiii…. pentru că am mai multe nemulțumiri; una legată de forma corpului meu, am decis să fac cateva schimbari. Radicale, as zice. Asa ca: o singură cafea ( asta am mai incercat-o si anterior și nu mi-a iesit deloc ), fără țigări și alcool, fără zahăr, faina alba si derivate. Bonus 30 de zile de tabatta. A, da și mai am un curs de terminat! Si pe asta.

Vedem ce o iesi!

S-AUZIM DE BINE!