Destul

In 2012 scriam asta. Cacat, au trecut 6 ani de atunci. Ramane tot la fel de valabil si azi. Parca e ca in cantecul alora de la Parazitii: „au trecut 20 de ani, si-or sa mai treaca degeaba”. Another day same shit.

N-am mai scris demult…. Treaba cu inspiratia! Sau poate ca nu reusesc sa imi mai gasesc cuvintele. La dracu, si chiar imi placea si mie cum scriam. Ce e de cacat, e ca desi citesc mai mult si ar trebui sa inteleg mai multe, mi se pare ca inteleg din ce in ce mai putin. Partea tragica e ca incep sa nu ma mai inteleg pe mine; aproape chiar nu ma mai recunosc. Nu mai sunt persoana care incepea blogul, asta e clar! Am ajuns sa nu fiu mereu mandra de cine sunt si chiar sa regret uneori unele decizii luate. In final, cred ca asta ne face oameni. Si e asa de complicat…

Am trecut prin multe cacaturi si probabil altele vor urma. Viata nu e mereu asa cum ti-ai planificat-o. Mai sunt si variabile. Parca discutasem candva si despre asta. Ziceam ca nu reusesc sa ma recunosc. Da! Nu prea imi place persoana asta de acum. O prefer pe cea „luata cu capul”, cea care le da pe toate pe una, daca i se pare necesar. Imi era mai bine atunci. La dracu, de o mie de ori mai bine!

S-AUZIM DE BINE! (macar atat a mai ramas)