Am ajuns la concluzia ca nu mai reusesc sa mai suport prostia. Nu ca inainte fuzionam bine cu ea…
De ceva timp, de cand nu v-am mai scris, voua, cititorilor mei fideli si atat de dependenti de blogul meu, deci implicit de mine ( HA!), mi-am schimbat domeniul de actvitate. Nu total ci numa’ partial. Mai concret, am dat betivii pe babe satioase. Si daca inainte aveam ca simpla explicatie, general valabila, sintagma: “alcoolul si urmarile”, acu’ am ajuns la concluzia ca de vina e prostia, la care incep incet-incet sa fiu alergica.
Si, ca sa fiti pe deplin lamuriti, nu-mi mai desfasor activitatea in centrul “metropolei”( era cat p’acia sa uit de ghilimele) , ci undeva mai la periferie, si mai aproape de locul unde stau. Cu ocazia asta am scapat si de grija ca ma pandeste primaru’ ca nu fac curat cum trebe’, pe unde trebe’ in perimetrul meu. Da’ se compenseaza cu altele, de ma fac sa-l citez iara pe Lapusneanu din nuvela lu’ Negruzzi: ” prosti, da’ multi”. Citez sa va arat cat mi-s eu de culta, daca nu v-ati lamurit pana acum.
In alta ordine de idei, fiindca tot cu “publicul” larg lucrez, mi-a gasit si un admirator. Nu ca prietenul meu ar fi de acord, da’ parca-s de vina eu cu ceva ca sunt frumoasa si desteapta… Si e un pic timid. Admiratorul, nu iubitul meu. Plus ca e in stadiul in care isi face curaj sa-mi declare ceva ce numai el stie, si inca nu a gasit ocazia, ca mai tot timpul exista o a terta persoana in apropiere. De unde stiu ca-i admiratorul meu?!? Simplu. Le-a declarat colegelor mele. Ramane sa va povestesc ce si cum imediat ce aflu.
Lasand treburile astea, aveti aici o melodiuta care-mi place mult, si-i cu dedicatie speciala pentru o persoana deosebita din viata mea. Ca tot n-am mai reusit s-o atasez pozelelor de pe prezentare.
Posted: 26 Sep 2011
